Verificare rovignete pe A1 la iesirea din Bucuresti

Am o veste neplacuta pentru toti cei care obisnuiesc sa isi faca cumparaturile in zona Militari, la iesirea din Bucuresti  – si aici ma refer la Carrefour, Hornbach, Kika, etc.

Trecand si astazi pe acolo, am remarcat ca s-au montat camere de luat vederi exact la intrarea pe A1, precum si un panou mare electronic pe care scria “Va rugam sa va cumparati rovigneta”. Nu stiu daca sistemul este functional la data scrierii articolului, insa in cel mai bun caz va fi in viitorul apropiat.

Iata asadar cum nesimtirea oficializata loveste inca o data in omul de rand, pentru care pretul rovignetei, adaugat la un buget oricum saracit, nu este deloc de ignorat.

Felicitari celor care ne conduc! Au gasit inca o metoda simpla si eficienta de a mai reduce din datoria externa a Romaniei (care se cifreaza la 80% din PIB!!! – cea mai mare valoare pe care a atins-o vreodata).

Merry Christmas everyone!

… and a Happy New Year!

Manifest pentru cinematografia romaneasca

Ideea acestui articol mi-a venit urmarind o prostioara de film american – Blades of Glory, o comedie cu Will Ferrel. Pe scurt, este vorba despre prima echipa de patinatori barbati, ajunsi intr-o competitie mondiala. Un film usurel, insa mesajul sau…

Ei bine, un adolescent care urmareste un astfel de film primeste, pe langa doza de umor, un mesaj mult mai profund: mesajul importantei echipei, al competitiei (vazuta in sensul pozitiv) si al invingatorului (care iese din sfera egoismului, pentru ca acel loc I are efecte benefice asupra tuturor). A, si mai are un mesaj important: nelegiuitii platesc. Intotdeauna.  Simplificand toate aceste idei, adolescentul respectiv invata ca o competitie este benefica, invata valoarea unei echipe si intelege ca daca lupti pentru un scop, oricare ar fi acesta, ai toate sansele sa il atingi pana la urma. Chiar daca filmul este axat pe sport, conceptele sale nu se limiteaza doar la sport. Orice domeniu, abordat in acest fel, si orice scop poate fi atins. Munca adevarata, directionata, are efecte pozitive. Sunt extrem de multe exemple in acest sens (de Dean Potter cati au auzit?).

Am vorbit de Blades of Glory, dar sunt multe alte filme care transmit un mesaj asemanator. Criticii ar spune ca este vorba de o spalare de creiere, ca americanii sunt multi si prosti si ca cinematografia lor are darul de a le mentine creierele in aceeasi supa. Poate ca da, insa nu vad nimic negativ in a crede ca poti reusi orice iti pui in cap. Si asta, prin MUNCA PROPRIE (hello Romania!). Adunand aceste filme si cuantificand mesajele pe care le transmit putem avea o imagine destul de clara despre generatiile care au crescut vizionandu-le.

Cinematografia romaneasca. Hai sa vedem cam ce “hituri” a avut in ultima vreme. Spitale, puscarii, violuri. Coruptie. Mizerie politica. Comunism. Orice stire de la ora 17:00 sau de la ora 19:00 lungita excesiv. Baltata. Exceptiile sunt din pacate mult prea putine.

Ca popor, avem nevoie de optimism. Avem nevoie de mesaje pozitive. Avem nevoie sa credem ca “se poate”. De aceea sustin aparitia unor pelicule adevarate in Romania. Sa terminam odata cu noroiul servit in portii repetate la toate posturile de TV si in filme. El exista, e acolo. Iar daca tu, ca cineast, nu poti sa-l transformi intr-un mesaj credibil, pozitiv, atunci mai bine lasa-l in pace. Cand ati vazut ultima oara un film romanesc care sa va puna pe ganduri cu adevarat prin povestea sa ?

Avem nevoie de filme pentru noi, ca romani, si nu de filme de festival create pentru a rupe gura targului. De cate filme romanesti neinscrise in festivaluri ati auzit pana acum? Pe cate le-ati si vazut?  Este momentul, sa trecem la nivelul urmator. Sa avem o cinematografie adevarata. Sa nu mai fim simpli executanti si furnizori de echipe de filmare pentru cei de-afara. Este momentul sa venim cu ceva nou. Credeti ca spectatorii  romani nu vor veni sa vizioneze pelicule romanesti daca vor avea substanta, joc actoricesc bun si vor fi bine realizate din punct de vedere tehnic?

Una din lectiile de baza care se preda la scolile de regie si scenaristica, este faptul ca spectatorul trebuie sa se identifice cu personajele dintr-un film, sa isi regaseasca portiuni din propriile trairi cu care sa rezoneze. Altfel, filmul nu i se va parea interesant. Cu cate personaje v-ati identificat pana acum? Si cate filme creeaza atmosfera?

MESAJ!

Poveste.

Acting.

Atmosfera.

Avem nevoie de mesaje pozitive. Avem nevoie de o cinematografie de calitate pentru ca “Desteapta-te romane” sa ramana mai mult decat un imn national.

Exercitiu de imaginatie: cum ar arata un basm romanesc (Praslea cel voinic si merele de aur, sau Harap Alb, realizat bine din punct de vedere cinematografic? Credeti ca ar fi mai prejos decat – sa zicem – Cronicile din Narnia?)

Mi-e dor…

… de zilele calduroase de vara.

Mi-e dor…

… de diminetile linistite in care soarele batea in geam si intra in casa cu totul…

… de cafeaua bauta pe balcon…

Mi-e dor de scenariile scrise intre 7 si 8 am…

Mi-e dor de facultate, de drumurile lungi cu troleul cand singura “distractie” era muzica pe telefon..

Mi-e dor de plimbarile interminabile, de iesirile cu barca prin Cismigiu, de serile de muzica terminate la 2 noaptea cu povesti inventate pe loc…

Mi-e dor de copilarie, de praful lucrarilor din fata blocului, mi-e dor de bataile cu bulgari de pamant si de focurile aprinse unde nu era voie… mi-e dor de cataratul prin ciresi, piersici si pruni.. de tufele de zmeura dosite bine in spatele gradinii…

Mi-e dor de bunicii pe care nu i-am mai vazut de ani…

Mi-e dor de mine.. asa cum eram atunci.

I recommend: Witness for Prosecution

The recipe of this movie is simple: take an interesting and intelligent plot from Agatha Cristie, add some good-taste humor, pick good actors, make an unbelievable ending and voila! Even if the movie is from 1957 it is still enjoyable even today.

Film: Witness for Prosecution
Cast: Tyrone Power, Marlene Dietrich, Charles Laughton

Storyline: Agatha Christie tale of a man on trial for murder: a trial featuring surprise after surprise.