Incalzirea globala – no comment…

U.S. Geological Survey
Executive Summary:

“The overall conclusion of the USGS research effort is:

Project changes in future sea ice conditions, if realized, will result in loss of approximately 2/3 of the world’s current polar bear population by the mid 21st century. Because the observed trajectory of Arctic sea ice decline appears to be underestimated by currently available models, this assessment of future polar bear status may be conservative.

Sea ice change and habitat loss is the key driving force. Ignore the bears for a moment and look at the evidence for sea ice change: NASA is a key player in looking at the actual decreases in sea ice. It is an easy matter to put the dots together: no habitat, no seals; no seals, no bears. This never was an issue of polar bears alone….

The only effective conservation approach is to protect the habitat and this is an issue of climate change. You can distort the issue any way you so desire. At the end of the day, the sea ice is disappearing. Take away the habitat and the species follows shortly thereafter (or before).”

Ziua in care am devenit vegetarian

Am un stomac tare. Cred ca pot sa vad orice film horror fara sa clipesc, oricat ar fi el de bine facut. Oricat sange ar fi. La acesta insa, am sovait. De vreo trei ori am incercat sa-l vad. Pana la urma insa, am avut curajul de a sta pana la sfarsit. Iar acum, cand scriu aceste randuri, sunt inca in stare de soc. Imi place sa cred ca suntem oameni, ca suntem suficient de inteligenti si de evoluati. As vrea sa cred ca incepem sa intelegem natura si imensul prejudiciu pe care il aducem Planetei Albastre – care ne-a gazduit si ne-a primit cu bratele deschise atata amar de ani cerandu-ne in schimb doar respect. Am inceput sa cautam planete noi, vrem sa deslusim misterele Universului, dar nu avem macar o clipa tendinta de a ne apleca si a vedea ce este aici… sub nasul nostru. Gaza aia mica peste care calcam nepasatori, grabiti fiind sa ajungem la serviciu. Sau catelul pe care-l lovim cu masina – usor, zicem noi – accelerand mai departe.

Sa fim bine intelesi – nu sunt mai bun ca altii. Nu caut o rezolvare ideala – stiu ca asa ceva frizeaza imposibilul. Se poate insa mai bine – mult mai bine si mai ales mai uman.

Sunt inca socat… desi esti constient ca astfel de lucruri se intampla, in momentul in care le vezi, brutal aruncate in fata, se activeaza acel mecanism de auto-aparare. Bucata de carne fripta pare imbietoare – asta pana vezi cum este masacrat bietul porc. Sau cum este batut pana ramane fara suflare, apoi oparit (cateodata de viu). Sau cum sunt fermele de pui. Animale crescute pentru a ne servi si pe care le scuipam in fata. Le batem cu ciocanele. Le strivim. Le chinuim in toata scurta lor viata.

Cand eram mai mic, sa fi avut vreo 10 – 12 ani, ne-am adunat mai multi sa taiem o gaina. Am fost atunci martorul unei scene dezgustatoare, mai ales pentru cineva care nu a fost obisnuit cu viata la tara. Satarul nu era prea ascutit, si amicul care il manuia a tot lovit si a lovit, dar degeaba. Nu a reusit decat sa umple gaina de sange, care se zbatea si tremura in agonia ei. Atunci n-am inteles…

Nu sunt absurd… nu ma astept ca de maine toata lumea sa devina vegetariana si sa se imbrace in frunze de palmier. Dar macar sa facem ceva pentru aceste biete fiinte care nu au nici o vina ca s-au nascut intr-un abator… sau intr-o ferma din India, vandute pentru piele. Vaci transportate sute sau mii de kilometri, cu ochii innecati in chili pentru a mai avea vlaga sa se ridice in picioare. Animale jupuite de vii! Asta doar pentru ca oamenii s-au adunat si au decis ei intr-un moment de sclipire ca au blana de pret, care se poate vinde pe bani frumosi. Animale care inca mai misca… Ochi care inca mai clipesc. Inimi care inca mai bat. Poate minti in agonie care se intreaba: “de ce ?”.

Intr-o zi am vazut un documentar pe Discovery, la “How do they do it”, despre o crescatorie de pui. Abia acum imi dau seama cat de cenzurate au fost imaginile… cat de cosmetizate. Si chiar si asa, naratorul avertiza ca nu este pentru cei slabi de inima. Daca apare un cal batut de stapan la stirile ProTV, sare toata mass-media, se dau legi, se aplica pedepse, se creeaza organizatii si sisteme. Dar nimeni nu sufla o vorba despre ceea ce se intampla in spatele usilor inchise… unde se repeta acelasi macel de sute si mii de ori. Zilnic. Doar ca nimeni nu zice nimic. Aici e voie. Aici e voie sa ucizi. Sa chinui. Sa vezi sangele cum curge dintr-un gat taiat. N-are nimic, e animal. E creat pentru a ne servi pe noi. Sau poate ca nu. Urmarim un biet urs care a atacat un turist doar pentru ca-i facea poze de-aproape cu flashul. Il ucidem, zicem ca e turbat. Cum ar fi daca si animalele ar aplica acelasi sistem ? Ghinion. N-au cum. Am avut noi grija de asta. Le-am “socializat”.

Asa avem grija si de oceane. Le poluam, apoi ne miram ca apar meduze uriase. Le ucidem. Ucidem balene si delfini. Delfini care salveaza oameni. Delfini care nu lasa niciodata in urma un membru ranit al familiei. Si pescarii stiu asta al nabii de bine. Ranesc cativa delfini, apoi restul vin singuri. Ii lasa apoi sa zaca in propriul sange pana mor sufocati sau din cauza hemoragiei. Nimeni nu stie de ce exact. Cui ii pasa ?

Omoram, ucidem din orice motive. Pentru distractie. Sau numim asta sport. Se fac concursuri. Se iau premii. Ucidem pentru ca e in natura noastra. Si pentru ca putem. Si mai ales, pentru ca victimele nu au aparare. Manifestarea tipica de stapan asupra sclavului.

Ne ascundem in spatele rafturilor cu produse frumos ambalate. Alegem sa inchidem ochii. Bucata de carne a fost un animal odata. Maltratat in timpul vietii, apoi omorat. Haina de piele din cui – probabil o vaca. Catelul vagabond care scormoneste prin gunoaie – poate a avut si el stapani candva. Stapani care l-au invatat ce inseamna compania umana, grija, iubirea. Apoi i-au dat drumul pe strazi. Asta pana cand vine un alt stralucit membru al rasei noastre si ii trage un picior sau il impusca. Doar asa, de fun.

Vi se pare ca scriu prea dur? Cuvintele folosite sunt cam… incomode? Folosesc prea mult verbul “a ucide”?

Vizionati atunci Earthlings, e cel mai tare horror – pentru ca este real. Si pentru ca ne reprezinta, ca oameni, al nabii de bine.