Manifest pentru cinematografia romaneasca

Ideea acestui articol mi-a venit urmarind o prostioara de film american – Blades of Glory, o comedie cu Will Ferrel. Pe scurt, este vorba despre prima echipa de patinatori barbati, ajunsi intr-o competitie mondiala. Un film usurel, insa mesajul sau…

Ei bine, un adolescent care urmareste un astfel de film primeste, pe langa doza de umor, un mesaj mult mai profund: mesajul importantei echipei, al competitiei (vazuta in sensul pozitiv) si al invingatorului (care iese din sfera egoismului, pentru ca acel loc I are efecte benefice asupra tuturor). A, si mai are un mesaj important: nelegiuitii platesc. Intotdeauna.  Simplificand toate aceste idei, adolescentul respectiv invata ca o competitie este benefica, invata valoarea unei echipe si intelege ca daca lupti pentru un scop, oricare ar fi acesta, ai toate sansele sa il atingi pana la urma. Chiar daca filmul este axat pe sport, conceptele sale nu se limiteaza doar la sport. Orice domeniu, abordat in acest fel, si orice scop poate fi atins. Munca adevarata, directionata, are efecte pozitive. Sunt extrem de multe exemple in acest sens (de Dean Potter cati au auzit?).

Am vorbit de Blades of Glory, dar sunt multe alte filme care transmit un mesaj asemanator. Criticii ar spune ca este vorba de o spalare de creiere, ca americanii sunt multi si prosti si ca cinematografia lor are darul de a le mentine creierele in aceeasi supa. Poate ca da, insa nu vad nimic negativ in a crede ca poti reusi orice iti pui in cap. Si asta, prin MUNCA PROPRIE (hello Romania!). Adunand aceste filme si cuantificand mesajele pe care le transmit putem avea o imagine destul de clara despre generatiile care au crescut vizionandu-le.

Cinematografia romaneasca. Hai sa vedem cam ce “hituri” a avut in ultima vreme. Spitale, puscarii, violuri. Coruptie. Mizerie politica. Comunism. Orice stire de la ora 17:00 sau de la ora 19:00 lungita excesiv. Baltata. Exceptiile sunt din pacate mult prea putine.

Ca popor, avem nevoie de optimism. Avem nevoie de mesaje pozitive. Avem nevoie sa credem ca “se poate”. De aceea sustin aparitia unor pelicule adevarate in Romania. Sa terminam odata cu noroiul servit in portii repetate la toate posturile de TV si in filme. El exista, e acolo. Iar daca tu, ca cineast, nu poti sa-l transformi intr-un mesaj credibil, pozitiv, atunci mai bine lasa-l in pace. Cand ati vazut ultima oara un film romanesc care sa va puna pe ganduri cu adevarat prin povestea sa ?

Avem nevoie de filme pentru noi, ca romani, si nu de filme de festival create pentru a rupe gura targului. De cate filme romanesti neinscrise in festivaluri ati auzit pana acum? Pe cate le-ati si vazut?  Este momentul, sa trecem la nivelul urmator. Sa avem o cinematografie adevarata. Sa nu mai fim simpli executanti si furnizori de echipe de filmare pentru cei de-afara. Este momentul sa venim cu ceva nou. Credeti ca spectatorii  romani nu vor veni sa vizioneze pelicule romanesti daca vor avea substanta, joc actoricesc bun si vor fi bine realizate din punct de vedere tehnic?

Una din lectiile de baza care se preda la scolile de regie si scenaristica, este faptul ca spectatorul trebuie sa se identifice cu personajele dintr-un film, sa isi regaseasca portiuni din propriile trairi cu care sa rezoneze. Altfel, filmul nu i se va parea interesant. Cu cate personaje v-ati identificat pana acum? Si cate filme creeaza atmosfera?

MESAJ!

Poveste.

Acting.

Atmosfera.

Avem nevoie de mesaje pozitive. Avem nevoie de o cinematografie de calitate pentru ca “Desteapta-te romane” sa ramana mai mult decat un imn national.

Exercitiu de imaginatie: cum ar arata un basm romanesc (Praslea cel voinic si merele de aur, sau Harap Alb, realizat bine din punct de vedere cinematografic? Credeti ca ar fi mai prejos decat – sa zicem – Cronicile din Narnia?)

Din nou, la lucru! (Romtelecom & Ericsson)

Tot din categoria filmelor corporate, am primit o propunere din partea Ericsson Romania pentru realizarea unui film ce va fi prezentat la Roma, la o conferinta despre leadership a celor mai importanti 200 oameni de afaceri din Europa.

Filmarile au fost realizate in sediul Romtelecom din Calea Victoriei. Multumiri tuturor persoanelor implicate pentru stoicismul cu care au suportat toate indicatiile de regie, mai ales ca nu erau obisnuite cu camera de filmat.

Filmul este acum in post-productie, urmand ca in curand sa postez aici cateva screenshot-uri.

Ericsson – Romtelecom Corporate Film

Cu putin timp inainte de venirea toamnei, am primit propunerea de a lucra la productia unui film corporate ce marcheaza debutul parteneriatului incheiat intre Romtelecom si Ericsson Telecommunications Romania, pe aria de Service Management.

Fiind deja cea de-a treia colaborare cu Ericsson pe partea de creatie video, am acceptat cu entuziasm propunerea, iar filmul rezultat este acum in faza de post-productie.

Mai jos puteti vedea cateva still-uri din film:

Durata: 1h 35m
Producator: Ericsson Telecommunications Romania
Regie: Dan Trutia
Camera: Adrian Tudor

NB: La rugamintea managementului, informatiile confidentiale au fost intentionat ascunse.

Supravietuitorul – Ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu

Am fost aseara la premiera ultimului film al lui Sergiu Nicolaescu, Supravietuitorul. Comisarul Moldovan s-a intors, dupa o absenta de mai bine de 20 de ani. Pentru noi, cei care nu am prins perioada de glorie, filmul lui Nicolaescu este un melanj de lumi niciodata cunoscute cu adevarat. Ceea ce m-a frapat in primul rand a fost prezentarea Bucurestiului de alta-data. Se poate spune ca Sergiu Nicolaescu este profund legat de acele timpuri… acele timpuri ale tineretii sale, acele timpuri ale gloriei sale. Pentru ca totusi, orice s-ar zice, Sergiu Nicolaescu este un monstru sacru al cinematografiei romanesti si va ramane probabil pentru mult timp in aceasta postura.

Nu vreau sa fac o cronica a filmului – de acest lucru se vor ocupa sigur altii in zilele ce urmeaza, insa vreau sa ating cateva subiecte mai interesante in opinia mea decat prezentarea actiunii sau critica peliculei.

Se spune ca arta creatiei unui film, si vorbim aici de creatia regizorala, izvoraste din propriile experiente si trairi. Iar cand esti si scenarist si regizor, esti supus unui subiectivism cu atat mai puternic deoarece exista accesul la toate instrumentele necesare transformarii ideii in film. Experienta de viata joaca deci un rol extrem de important si acest lucru poate fi usor dedus daca ne uitam la marii regizori de talie mondiala. Majoritatea sunt trecuti de o anumita varsta. Nu spun ca nu exista si regizori tineri buni, insa filmul este o experienta cu totul aparte. Un film bun te ridica, insa nu iti asigura succesul pe termen lung. Este de ajuns un rateu si anevoiosul proces al afirmarii trebuie reluat. Iar a doua oara este mai greu…

Intorcandu-ma la comisarul Moldovan, filmul are si cateva probleme. In primul rand, distributia unui actor ceh dublat in romana nu mi s-a parut o idee buna, cu toate ca ideea este interesanta in esenta. Pe alocuri spectatorul are aceeasi senzatie ca la vechile filme romanesti in care sincronizarea sunet-imagine lasa mult de dorit. Alte mici probleme tin de inadvertentele regizorale (scena in care este ucis personajul Ileanei Lazariuc) sau de cateva logo-uri ale unor companii care nu prea aveau ce cauta in Bucuresti in acea perioada. Dar acestea sunt deja amanunte.

Una peste alta, este un film care merita vazut, usor de digerat intr-o seara ploioasa.
A, si un mic amanunt: in sfarsit armele de foc nu mai suna toate la fel. Cinematografia romaneasca progreseaza.